Liturghia politică

Scrutinul uninominal dă mari bătăi de cap patriarhului.Astfel am putea intitula succinct evenimentele surprinzătoare ce au avut loc zilele acestea în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Privind desfăşurarea “ostilităţilor” din interiorul BOR, ne putem face, prin inducţie, o imagine de ansamblu a politicii româneşti în momentul de faţă. Mai exact, a luptei viscerale care se dă de ceva timp deja şi care va continua, pentru impunerea direcţiei României. Miza este uriaşă. Îi depăşeşte pe toţi politicienii de azi ai ţării, ba chiar ne depăşeşte ca ţară.

După tragica dispariţie a Preafericitului Teoctist – Dumnezeu să-l odihnească! – învăluită încă de un mister care va fi clasat undeva în arhive, alegerea succesorului său a venit firesc, în persoana ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Singurul lucru firesc în alegerea noului Patriarh a constat în respectarea cutumei care spune că cel ce ocupă Scaunul Mitropoliei Moldovei va deveni Întâi-stătătorul BOR.

La vremuri noi, oameni noi. Deviza a fost respectată. Succesorul PF Teoctist, un Om care supravieţuise momentului decembrie ’89, este o persoană care pare să ascundă multe necunoscute. ÎPS Daniel şi-a făcut studiile doctorale la Strasbourg înainte de ’89 şi a fost ales ca Mitropolit al Moldovei în perioada tulbure a anului 1990. Revoluţia l-a prins la Timişoara, ca Episcop vicar al Arhiepiscopei Timisoarei. În mod cu totul întâmplător, dosarul ÎPS Daniel a fost ars la revoluţie. Apoi, implicarea în forţă în domeniul extern ( reactivarea episcopiilor din Basarabia ) a adus un curent nou în activitatea BOR. Nu se poate să nu observăm complementaritatea acţiunilor BOR sub ÎPS Daniel cu părerile din dealul Cotrocenilor. Dacă Biserica Ortodoxă Rusă nu ia nici o atitudine pe plan extern fără aprobarea Ministerului de Externe de la Moscova, BOR a ajuns un instrument de politică externă la îndemâna preşedintelui.

Reacţiile Bisericilor “surori” din Bulgaria, Grecia, Rusia şi Serbia la adresa planurilor BOR au reaprins scânteia din rândurile clerului, înăbuşită la alegerea noului Patriarh. Scânteia a prins accente de flamă la aflarea modificării întreprinse de PF Daniel, fără aprobarea Sfântului Sinod, modificare care dă posibilitatea Patriarhului să concentreze în propriile mâini o mare putere asupra celor din teritoriu. Şi astfel, surpriza s-a produs: ÎPS Teofan a fost ales ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, beneficiind şi de sprijinul puternic al Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu Anania. ÎPS Teofan l-a învins în alegeri pe marele favorit al hîrtiei, ÎPS Casian, un apropiat al actualului Patriarh.

PF Daniel şi cei care l-au sprijinit să ajungă Mitropolit al Moldovei, pentru că apoi alegerea sa ca Patriarh a venit firesc, după cum am arătat, sunt puşi faţă în faţă cu “reacţiunea” : ÎPS Teofan, un apropiat al Preafericitului Teoctist, este cel care dă semnalul, sprijinit fiind de ÎPS Bartolomeu Anania şi vechea gardă, că bătălia pentru sufletele românilor şi pentru direcţia politicii României nu a fost câştigată de “curentul nou”. Nu întotdeauna ceea ce este nou este şi bun…

Donald